Cronicile domnișoarei poimâine iii: misterul orașului lunivineri - Adina Rosetti

Al treilea volum din trilogia „Cronicile Domnișoarei Poimâine"
Am constatat că oamenii, pur şi simplu, nu ştiu să folosească timpul: fie îl pierd fără niciun rost, îl risipesc cu nesăbuinţă, de parcă ar fi al lor cu totul, fie-l transformă într-o presiune uriaşă, într-un soi de baubau amenințător cu care nu ştiu cum să mai lupte!"

O maladie neobişnuită se abate asupra Oraşului Etern, lăsând locuitorii încremeniți şi apatici. Ceasornicarii, cofetarii, profesorii, librarii - cu toții îşi întrerup activitatea, iar Tempus însuşi se retrage în turn, părăsit de puteri.

Printr-un portal în formă de clepsidră, micuțul Akum ajunge în oraşul Lunivineri, însoțit de bunul său prieten, pisipapagalul Tani. Băiatul e nevoit să învețe un alt mod de viață, înconjurat de echipamente digitale și oameni abia cunoscuți.

Domnișoara Poimâine și Vreodată traversează dintr-o lume în alta, hotărâţi să nu se întoarcă în Regatul Timpului fără fiul lor. Dar portalul care face trecerea între lumi e greu de accesat, obstacolele par nesfârşite. Un simplu cuvânt, unul singur, poate schimba totul într-o clipă.





„Misterul orașului Lunivineri e un volum dens, cu momente pline de suspans, cu decoruri diverse. Personajele ajung în situații excepționale care te țin cu sufletul la gură și care uneori te amuză, alteori te umplu de îngrijorare.

Cartea are un ritm bun, narațiune echilibrată și ingrediente bine dozate. Adina Rosetti a dat ce a avut mai bun, se vede că-i e dragă seria, că a lucrat-o minuțios și că povestea a locuit-o în tot acest timp, astfel că nu e deloc exagerat să spunem că autoarea se confundă cu naratoarea, cu imaginea Domnișoarei Poimâine de la finalul cărții, care se așază la masă și începe să scrie despre «acest carusel amețitor de întâmplări care m-a purtat prin toate colțurile regatului și dincolo de marginile sale, într-o călătorie la capătul căreia am aflat, în sfârșit, că timpul e o poveste»”. Alina Ioan